Lucian Boariu. zis si Blogariu.

octombrie 28, 2007

Dan Goanta - Jurnal de bord

Filed under: carte, colectie, cugetari, felii de viata, istorii — lucian boariu @ 10:41 am

dan-goanta.jpg

Dan Goanţă (1955-2006) a intrat în jurnalism în 1990, ca producător şi prezentator de televiziune. A lucrat la Londra, în cadrul secţiei române a BBC World Service, ca editor, producător şi prezentator, a fost redactor-şef al revistei “Banii Noştri” şi senior editor al revistei “Eurolider”, şef al redacţiei de ştiri a postului Europa FM şi al canalului Tele7abc. A condus Radio Activ FM şi a colaborat la postul de televiziune Antena 3. A avut rubrici săptămânale la “Dilema Veche” şi “Cotidianul”, dar a scris sporadic şi la alte publicaţii din România, Marea Britanie şi SUA, în principal comentarii de politică internă şi internaţională.

Volumul “Jurnal de bord” este editat de Casa de Editura Media On şi va fi distribuit atât în reţeaua de librării Humanitas şi în cea a Centrului de Librării Bucureşti, cât şi în câteva reţele de difuzare a presei, împreună cu ediţia din 22 octombrie a revistei “Banii Noştri”. (via Anca Nitza & Silviu Munteanu; sursa foto:alternativ.ro)

6 Comentarii »

  1. Este unul din cele mai triste jurnale pe care le-am citit…

    Comentariu by raul — octombrie 20, 2007 @ 12:42 am

  2. Mi-a placut tare mult Dan. M-am simtit onorat cind, in citeva rinduri, m-a bagat in seama si mi-a dat ocazia unor discutii foarte firesti, lipsite de filosofie ieftina. Stiam ca o duce rau, dar asta nu-i pata niciodata bonomia si aerul de boier subtire, care stie si intelege o multime de lucruri.

    Comentariu by copolovici — octombrie 20, 2007 @ 10:40 pm

  3. …am ramas singur in drum
    si-n urma a ramas doar fum
    dar stiu ca ne vom reintalni
    mai sus la nord
    si-o sa-ti citez dintr-un jurnal de bord…

    Comentariu by lucian boariu — octombrie 21, 2007 @ 5:57 pm

  4. Un om deosebit, pe care l-am cunoscut ca tanar adolescent in Liceul Sava - un bonom, un filozof, un literat - o persoana aparte, unica - o aducere aminte cu respect si adanc regret ca existenta sa a fost atat de dura pe acest taram.

    Comentariu by Mariana Oprea-Pella — octombrie 24, 2007 @ 5:10 pm

  5. L-am cunoscut pe Goanta in 2000, la Europa FM. Era head-ul stirilor si in afara de asta imi marturisea ca isi dorea mult sa faca o emisiune cu muzici rock de colectie, chiar si la doua noaptea; dar nu-i permitea formatul. Apoi ne-am reintalnit in 2002, cand mi-a facut propunerea sa ma reintorc la cel mai liber si mai rock radio, Activ FM (ii propusesem chiar sa il pozitionam ca singurul loc cu rock). Imi aduc aminte de noptile de duminica, de dupa emisiune, cand beam Guinness la pub-ul de pe Titulescu sau mancam o ciorba pe la 3 dimineata la Dealu Mare si vorbeam cate-n luna si in stele despre radio si politica. Sau de momentele din Giulesti cand il gaseam boem si enciclopedic cum il stiam, dar si fericit sa-mi puna sa ascult tare ce muzici rare a mai gasit pe net. Apoi a venit momentul cand am plecat la City FM. Imi amintesc ca il invitasem la un duel muzical in emisiune. Apoi, la final, l-am invitat la un vin. Voiam sa-i spun cat mai delicat cu putinta ca voi pleca. Dar n-a putut onora invitatia, pentru ca trebuia sa se vada cu Traian. Apoi, zilele urmatoare, l-am sunat pe mobil, dar, ca un facut, telefonul nu functiona. Mi s-a parut o impietate sa-l fi sunat pe fixul de acasa. Apoi ne-am reintalnit la lichidare in Giulesti, cand mi-a tras de fata cu toti activistii un perdaf parintesc (si pe buna dreptate), pentru ca nu-l anuntasem personal ca plec. Stiu ca l-am suparat si am suferit mult, iar intr-o noapte, avand constiinta incarcata, am visat ca eram amandoi pe un vapor imens in mijlocul valurilor, obligati sa convietuim in ciuda celor intamplate. I-am scris un mail despre visul meu. Mi-a raspuns hatru si am simtit ca, la fel de parinteste cum m-a certat, m-a iertat. Si mi-a scris cu un soi de duiosie ca motanul l-a parasit. Apoi, dupa jumatatea lui septembrie 2006, vorbisem cu Silviu sa organizam o intalnire cu Goanta si cu fostii activisti. Dar a fost prea tarziu… Toata noaptea trecuta l-am recitit si mi-am reamintit…

    Comentariu by lucian boariu — octombrie 28, 2007 @ 11:02 am

  6. [...] Goanţă, detalii aici. Şi aici, un articol al lui Traian Ungureanu despre Dan Goanţă. În fine, aici, Lucian Boariu despre Jurnalul lui Dan [...]

    Pingback by Jurnalul lui Dan Goanţă « Adrian Tudor. Jurnalist în România. — noiembrie 15, 2007 @ 7:21 pm

RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI

Lăsați un comentariu

Bloguieste pe WordPress.com.